Ulei din semințe de amarant, 250 ml

Ulei din seminte de amarant macerat la rece Bio – este utilizat pentru a trata o varietate de boli, in plus, face parte dintr-o varietate de produse cosmetice

Nutriționiștii spun ca uleiul de amarant, in ceea ce priveste cantitatea de nutrienti valorosi, depaseste toate celelalte uleiuri. In special, contine acizi grasi polinesaturati intr-o cantitate mare. Nu va fie teama ca utilizarea acestui ulei va duce la aparitia excesului de greutate: acizii grasi polinesaturati nu duc la grasime, ci ajuta la mentinerea sanatatii si la vitalitate.

Compozitia uleiului contine acizi omega, precum si acizii stearici si palmiti. In plus, contine aminoacizi esentiali valorosi, care sunt materialele de constructie pentru corpul nostru. Fara utilizarea aminoacizilor, antrenamentul nu va produce rezultate: numai din cauza lor creste masa musculara.

Compozitia uleiului de amarant include o substanta unica ca si squalena. Squalene este unul dintre cei mai puternici si mai eficienti antioxidanti naturali. In ulei din amarant contine pana la 15%, in timp ce in ulei de masline – doar 1%. Squalene activeaza metabolismul unei persoane, ceea ce este foarte important pentru persoanele care duc un stil de viata activ si joaca multa sport. In plus, squalenul elimina produsele metabolice daunatoare din organism, protejandu-l astfel de radiatiile radioactive. Uleiul de amarant este recomandat pentru utilizarea de catre pacientii care sufera un tratament pentru cancer: datorita terapiei cu squalen devine din ce in ce mai eficienta. In plus, uleiul de amarant ajuta sa faca fata bolilor infectioase si creste imunitatea.

Valori nutritionale medii: per 100 ml

• valoare energetica 3693kJ / 882 kcal
• grasimi, din care: 99,6 g
• – acizi grasi saturati 8,3 g
• – acizi grasi mono nesaturati 65,7 g
• – acizi grasi poli nesaturati 25,6 g
• carbohidrati, din care: 0 g
• – zaharuri 0 g
• fibre 0 g
• proteine 0 g
• sare 0 g.

Ce este amarantul

Ingredient important în dieta aztecilor, amaratul nu este folosit numai pe post de ingredient alimentar, ci și pe post de remediu pentru o serie de afecțiuni. Ca și aspect, amarantul se aseamănă cu quinoa, fiind tot o sămânță. Nefiind o cereală propriu-zisă, amarantul nu conține gluten, ceea ce îl face să fie preferat de persoanele care suferă de intoleranță la gluten. Amarantul conține o serie de vitamine și minerale importante pentru organism precum: calciu, magneziu, potasiu, fosfor, fier. O cană de amarant negătit vine la pachet cu 31% din doza zilnică recomandată de calciu, precum și cu 14% din necesarul zilnic de vitamina C și 82% din necesarul de fier.

Util pentru sănătatea inimii

O serie de studii făcute în ultimii ani au dovedit faptul că amarantul are capacitatea de a reduce colesterolul din sânge, ceea ce înseamnă că poate preveni o serie de afecțiuni cardiovasculare.

Are proprietăți antioxidante

Antioxidanții sunt compuși naturali care ajută la protejarea organismului împotriva radicalilor liberi. Amarantul conține cantități mari de acid fenolic, acid vanilic, acid p-hidroxibenzoic și acid galic, care pot combate afecțiuni precum guta, artrita sau chiar puseele specifice lupusului eritematos sistemic.

Într-un studiu mai vechi efectuat pe șobolani, s-a descoperit că amarantul crește activitatea anumitor antioxidanți și ajută la protejarea ficatului împotriva alcoolului. Însă trebuie menționat că conținutul de antioxidanți este cel mai mare în amarantul crud, iar studiile au descoperit că înmuierea și prelucrarea acestuia îi pot reduce activitatea antioxidantă. Totuși, sunt necesare studii suplimentare pentru a determina modul în care antioxidanții din amarant pot avea beneficii asupra oamenilor.

Reduce inflamația

Inflamația este un răspuns imun normal conceput pentru a proteja organismul împotriva rănilor și infecțiilor. Cu toate acestea, inflamația cronică duce în timp la apariția bolilor cronice și a fost asociată cu afecțiuni precum cancerul, diabetul și tulburările autoimune.

Mai multe studii au descoperit că amarantul ar putea avea un efect antiinflamator în organism. Într-un studiu din 2014 pe eprubetă, s-a descoperit că amarantul reduce câțiva markeri ai inflamației ¹. În ciuda acestei cercetări, sunt necesare mai multe studii pentru a măsura potențialele efecte antiinflamatorii ale amarantului la oameni.

Ar putea scădea colesterolul

Printre diversitatea încercărilor efectuate pentru a arăta puterea de scădere a colesterolului a amarantului, au fost utilizate teste in vitro și modele animale precum șobolani, hamsteri, iepuri și pui, pe lângă studiile de intervenție la om. Un studiu mai vechi a arătat că iepurii hipercolesterolemici hrăniți cu făină de amarant extrudată degresată (A. caudatus) au prezentat o reducere a nivelurilor de colesterol LDL „rău” și colesterol total cu 50%, în timp ce uleiul de amarant nu a fost la fel de eficient ca amarantul extrudat.

Ar avea efecte antitumorale

Dieta este considerată un factor de risc pentru mai multe boli cronice, inclusiv cancerul. Într-o perioadă estimată de 10 până la 30 de ani, celulele normale se pot transforma în tumori detectabile clinic, iar dieta poate susține sau inhiba dezvoltarea bolii, atrag atenția oamenii de știință.

Aceștia au investigat efectele proliferative ale dietelor cu două lectine care pot lega un factor tumoral (lectina de legare a TF): jacalin (Artocarpus integrifolia) și lectină de amarant (A. caudatus). Rezultatele au arătat că dietele care conțin lectinele de legare a TF pot fi markeri ai proliferării celulelor epiteliale gastro-intestinale maligne și că poate avea un rol în diagnosticarea cancerului intestinal.

Acționează asupra nivelului de glucoză din sânge

Acțiunea amarantului asupra nivelului de glucoză din sânge pare a fi oarecum controversată. Deși unii cercetători raportează că consumul fie de cereale, fie de ulei de cereale poate proteja împotriva deficienței de insulină, alții afirmă că indicele glicemic ridicat (IG) al amidonului este o pasiune pentru pacienții diabetici.

Specialiștii au detectat activitate antidiabetică la două soiuri de semințe de amarant folosind un test in vitro constând în inhibarea α-amilazei, care acționează în digestia amidonului și care reduce absorbția glucozei ². Folosind șobolani diabetici induși de streptozotocină, aceștia au investigat efectul suplimentelor cu ulei de amarant și cereale (A. esculentus L.) asupra glicemiei și a profilului lipidic.

Șobolanii au fost împărțiți în 4 grupuri: control normal, control diabetic, grup diabetic suplimentat cu boabe de amarant și grup diabetic suplimentat cu ulei de amarant timp de 3 săptămâni. Rezultatele au arătat o scădere a glicemiei și o creștere a nivelului de insulină seric.

Are efecte pozitive asupra funcției hepatice

În urma mai multor studii mai vechi, oamenii de știință au raportat, de asemenea, că hrănirea șobolanilor fie cu cereale integrale, fie cu uleiul de amarant a dus la o îmbunătățire (scădere) a AST (aspartat aminotransferaza) la animale și enzimele ALT (alanin aminotransferaza), care sunt markeri ai funcției hepatice. Mai mult, a existat o reducere a nivelurilor de TBARS (substanțe reactive la acid tiobarbituric, indici de peroxidare a lipidelor și indici de stres oxidativ) în citosolul hepatic.

Având în vedere că excreția fecală de colesterol, triacilgliceroli și acizi biliari a animalelor diabetice care consumau boabe de amarant și ulei de amarant a fost la fel de crescută substanțial, se înțelege că acțiunile acestei pseudocereale asupra metabolismului general pot fi destul de extinse.

Efect anti-anemic

Cauzele anemiei se pot datora unui număr de situații, inclusiv infecțiilor cronice; boli ereditare de sânge; sau lipsa unuia sau mai multor nutrienți esențiali necesari pentru formarea hemoglobinei, cum ar fi fierul, acidul folic, vitaminele B12, B6 și C și proteinele. Deficiența de fier este cel mai frecvent tip de anemie, iar boabele de amarant pot fi folosite pentru a combate această deficiență.

De ajutor în boala celiacă

Boala celiacă se manifestă ca o enteropatie a sensibilității la gluten la indivizii predispuși genetic. Se caracterizează prin leziuni constante ale mucoasei intestinale cauzate de ingestia de gluten, iar mucoasa se poate recupera complet în urma eliminării totale a glutenului din alimentație.

Prolaminele glutenului (gliadina, secalina și hordeina) sunt asociate cu leziuni ale mucoasei intestinale. Singura terapie cunoscută pentru pacienții diagnosticați cu boala celiacă constă în evitarea produselor alimentare care conțin gluten. Amarantul este folosit de către pacienții cu boală celiacă deoarece nu provoacă reacții alergice pentru mucoasa intestinală.